Martor psihocular și posibila soluție la criza economică

Prima cripto moneda românească, din 2014. Descentralizată. Privată. Neinflaționistă. Sigură. Micro-tranzacții fără comision!

Martor psihocular și posibila soluție la criza economică

Om de afaceri fara bani in buzunar

„Martor Psihocular“ și posibila soluție la „famelia mea mare şi renumeraţia mică… după bugetul guvernului, coane Boc!”

– Articol scris la Iasi, 6.03.2009 şi trimis la Realitatea TV la rubrica „Martor Ocular“

Buna ziua,

Mă numesc Teodor Muntean, supravieţuitor în comunism, mic întreprinzător în capitalismul sălbatic de la noi. Încerc să răspund la intrebările dvs.:

Viaţa ta a fost afectată de o decizie a autorităţilor?
Drepturile tale au fost încălcate?

Răspunsul este evident, da, pentru cea mai mare parte o românilor care au mai rămas în ţară să ţină de urât guvernanţilor şi parlamentarilor, precum şi pentru pribegii de români fugăriţi (de către cine…?) pe toate meridianele lumii… Pentru cei mai mulţi dintre noi întrebările de mai sus au devenit retorice!

Viaţa mea şi a multora ca mine, a fost afectată de mai multe decizii ale autorităţilor. Din statisticile prezentate de multe ori de presă, ştim că românii plătesc aproape cele mai multe şi mai mari taxe din lume şi că suntem printre cei „fruntaşi” în Europa la: poluare, boli cardiovasculare, HIV, avorturi, accidente rutiere stupide, păduri defrişate, abandon şcolar, corupţie la nivel înalt, gropi în asfalt, pensii mici, sărăcie, diabet, medie de viaţă redusă, bănci devalizate, firme ‘privatizate’… mă opresc, deşi lista e mult mai mare!

Dar să revin la ce observ că se întâmplă acum la guvern… Păi să ne fie cu iertare, poate eu greşesc puţin, dar ceea ce fac guvernanţii, încercând să mai scoată câte un ban sau doi din buzunarul prezentului şi viitorului şomer sau pensionar român, mi se pare de-a dreptul absurd…

Incerc să le sugerez o soluţie… subsemnatul fiind un caz, care – dacă se rezolvă – poate crea un precedent – nu periculos ci benefic pentru un guvern disperat.

Dar să trec la subiect. Am o firmă de construcţii în Iaşi, care a mers bine o vreme, dar începând cu primăvara anului 2008, după mai multe eşecuri în încercarea de a recupera nişte bani (mulţi) de la clienţi răi platnici, peste care a mai venit şi criza, treptat şi pe nesimţite, am rămas cu un credit de plătit la o instituţie financiară nebancară şi cu o datorie destul de mare la bugetul de stat.

Cum nu pot să stau cu mâinile încrucişate şi să mă uit la doamna Criză cum vine peste mine, am purces la căutare de soluţii… anticriză! După umila mea părere cred că le-am găsit, dar nu sunt cel mai simplu caz, dar nici cel mai complicat, aşa că nu prea am avut succes la bănci până acum. Am un proiect absolut fezabil de ieşire din criză, şi caut o bancă sau o altă instituţie financiară care să-l ia în considerare.

Urmând îndemnurile date de bancheri și guvernanți m-am dus la bănci, dar m-am lovit de oameni tineri cu fețe crispate şi priviri rigide, precum zidul Berlinului înainte de cădere… Nu vreau prin asta să prevestesc căderea unor bănci, aşa mi-a venit, sper să nu fie o proorocie 🙂 Dar dacă o ţin mult așa şi nu mişcă banii… cine ştie!? Păcat că acum guvernul imprumută de la bănci și, deci, le ține hangul!

Cred că datoria la stat (din care cea mai mare parte sunt dobânzi şi penalităţi de întârziere) şi faptul că ceream refinanţare, i-a determinat pe bancheri să fie reticenţi şi NU am rezolvat problema. Nu sunt foarte solvabil în acte, dar nici insolvabil, şi am venit cu propuneri concrete, care altădată ar fi fost acceptate, dar degeaba, le e frică! Le e frică de faptul că, dacă eşuez, vor fi nevoiţi să-mi ia terenul, biroul şi casa. Ce grijulii…

Oricum, povestea e lungă, dar iată propunerea pentru guvern şi bănci privind firmele mici şi mijlocii care, după părerea mea şi a multor invitaţilor la TV din ultima vreme, pot aduce ceva mai mulţi bani la buget decât orice parlamentar care, de exemplu, îşi cumpără un Goldvish (telefon din aur, complet acoperit cu diamante) de 1 milion de dolari…

Pentru IMM-uri care sunt în situaţii asemănătoare soluţia ar putea fi:

– Creditare sau refinanţare (după caz), cu garanţie imobiliară, care să acopere datoria la stat, precum şi relansarea unei activităţi aducătoare de profit.

Ştiu că suntem în capitalism (sălbatic… la noi) şi că nu poate guvernul interveni la bănci private, dar poate da indicaţii ca, cea mai birocratică bancă a statului care este CEC Bank să-şi revizuiască lista nemiluită de acte şi hârtii pe care ţi le când deschizi un cont sau accesezi un credit; şi ar putea relaxa un pic condiţiile comparativ cu cele ale băncilor private care par a fi de tip fascist mai degrabă, decât capitalist, bănci care – deşi nu s-au prea fript – toate suflă în iaurt (de parcă ar fi nevoie!) şi se pare că asta le este singura activitate în prezent!

Un mic scenariu, din păcate bazat pe imaginaţie mai mult deoarece nu dispun de date statistice actuale (poate corectaţi dvs. puţin cifrele, că aveţi acces la astatistici):

1000 de firme (probabil ca sunt mult mai multe… personal cunosc la Iaşi câteva firme în situaţii similare), accesează un credit sau refinanţare cu suplimentare de credit şi plătesc imediat câte 30.000 lei la buget, apoi continuă activitatea veche sau încep o altă activitate productivă în criză.

Rezultă: 1000×30.000 = 30.000.000, echivalentul a 8.800.000$, mult mai mult decât acciza luată de la parlamentarul care şi-ar permite (!?) să cumpere un telefon mobil de 1.000.000$ (sau 1 milion de români care şi-ar permite un mobil de 1$)!

Să nu mai vorbim de banii care vor intra la buget din continuarea a 1000 de activităţi ale firmelor respective, de cei 2000 sau 9000 de şomeri salvaţi (care vor putea şi ei plăti dările la stat), în cazul când firmele respective angajează numai câte 2 sau 9 şomeri fiecare. Datoria la stat poate rămâne la bancă fiind transferată direct în bugetul statului.

Mă tem că multe firme au datorii mult mai mari de 30000, dar cred că foarte mulţi oameni de afaceri ar accepta aceste condiţii dacă ar fi ajutaţi puţin… cu aer proaspăt de la guvern sau bănci. Aşa suntem noi, cei cărora li se mai zice întreprinzători… nu avem astâmpăr nici când lumea moare sau doarme… de criză!

Gândiţi-vă la ce cifre (care chiar pot fi reale, spre deosebire de alte cifre vehiculate de guvern în ultima vreme!) ne aşteptăm dacă numărul firmelor în speţă ar fi dublu sau mai mare…

Calculul de mai sus e simplu, nu înţeleg de ce eu trebuie să vin cu aceste calcule (nici măcar nu am toate datele…) şi nu guvernul să vină şi să-i spună lui Ion:
„Ioane, du-te la bancă, i-aţi creditul, plăteşte-ţi datoriile, te iert, dar să nu mai păcătuieşti… ci să te duci şi să aduci şi mai mulţi bani la buget… Ş-apoi lasă, Ioane, că taxe sunt destule, nu vă mai împovărăm cu altele… numai să aduceţi voi milioanele alea de dolari sau euro la bugetu’ bocului de ziua norocului…”

Dacă nici aşa nu o să meargă treaba, atunci sunt de acord ca preşedintele ţării să vină să mă scalpeze, cum zicea că vrea să o facă. Dar dacă o face înainte de a-mi da cea mai mică şansă să-i demonstrez că un complex de împrejuri nefaste m-au adus aici şi nu reaua credinţă sau voinţă, atunci nu mai am nimic de spus, ci îmi voi aştepta obştescul sfârşit, atât eu cât şi alte mii sau zeci de mii de intreprinzători… şi probabil vom fi nevoiţi şi noi să luăm drumul pribegiei, cum au facut-o milioane de români în ultimii ani.

Personal am lăsat America în 1993 şi am revenit în ţară şi tare nu aş vrea să mă întorc acolo, dar cine ştie soarta omului pe pământ? zice Eclesiastul! Să ştie oare guvernul Boc…?!

Cu respect, Iasi, 6.03.2009
Teodor M Muntean
Str. Banat nr.1-B, Iasi, 0746-076095

P.S.
– Articol scris la Iasi, 6.03.2009 şi trimis la Realitatea TV la rubrica “Martor Ocular”, fără a primi vreun răspuns!

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

EnglishFrançaisDeutschItalianoPolskiRomânăРусскийEspañol